o plaja, o mare albastra albastra si niste picuri reci
un pic calduti si reci
nu-i simte nimeni, dar cum ii ia in brate geamul fara sa se tremure!
e timp perfect sa ducem sus in turn o vara
fereastra si doi pereti
si numai cerul pana sus, cu o sceneta alb pufoasa
el,
tacut, facea castelul de nisip
ea,
nemiscata, era umbrita de al lui perete
bucata de perete, indepartata de fereastra ii atinge umed spatele arcuit
nici nu-i priveste culoarea de femeie ingemanata
ea sta, priveste acum pe geam
pescarusi cu gust de casa ce nu dau semne de oboseala
castelul isi pune pe umeri ultimul turn
turnul,
se lasa cu greu zidit caci are nume
pe geam picurii imbraca mana lui in apa
ce mana ei dorea sa o dezmiarda
el e absent, trudind in turn cu bratele impreunate catre nume
nisip pe jos si cer in lume
dar ce nevoie mai avem de geam, intreaba el nedumerit
sa nu se naruie peretiii, raspunde ea soptind desprinderii de picuri, de pe geam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu