miercuri, 25 iunie 2008

ineptii urbeniene

1.
te privesc dintr-un copac
cum dai foc la un cerdac
era prispa de-asta vara
unde am impletit o moara
sita vantului clipea
sfoara incepatorului plangea
aluat cazut in roua
chicotea ca ii ea noua
si-si dorea faina alba
pentru ospat sa nu decada
plamadesc acum o vorba
buna de trimis in tromba
ea la start ii singurica
si la finis, CER nenica



2.
te iubesc de mananc dude
pe la pranz ca is flamande
seara in pritvor colac
corcoduse acre-n sac

strig la luna sa te tina
numa-n pere in panere
cat cobor pan' la fantana
sa-ti arunc apa-n cununa

sa mai stai o tir in soba
sa te coci cat pentru noua
ma deochi si nu-mi dai pace
multumesc pentru rastoace


PS: nu stiu ce s-a ales de blogul acesta,
o sa-l trimit sa-si culeaga nebuniile, sa le imbrace de sarbatoare si sa le vanda pe un soare.

luni, 16 iunie 2008

mai sus de nori :)




o plaja, o mare albastra albastra si niste picuri reci
un pic calduti si reci
nu-i simte nimeni, dar cum ii ia in brate geamul fara sa se tremure!
e timp perfect sa ducem sus in turn o vara
fereastra si doi pereti
si numai cerul pana sus, cu o sceneta alb pufoasa
el,
tacut, facea castelul de nisip
ea,
nemiscata, era umbrita de al lui perete
bucata de perete, indepartata de fereastra ii atinge umed spatele arcuit
nici nu-i priveste culoarea de femeie ingemanata
ea sta, priveste acum pe geam
pescarusi cu gust de casa ce nu dau semne de oboseala
castelul isi pune pe umeri ultimul turn
turnul,
se lasa cu greu zidit caci are nume
pe geam picurii imbraca mana lui in apa
ce mana ei dorea sa o dezmiarda
el e absent, trudind in turn cu bratele impreunate catre nume
nisip pe jos si cer in lume
dar ce nevoie mai avem de geam, intreaba el nedumerit
sa nu se naruie peretiii, raspunde ea soptind desprinderii de picuri, de pe geam.

duminică, 15 iunie 2008

joi, 12 iunie 2008

traiesc in trecut caci prezentul nu ma lasa

cuier

unul de lemn, de un maro inchis si lasat singur in coltul terasei unei cafenele, cu 2 brate.
in fiecare zi, aici, se asculta numai muzica frantuzeasca.
nu e nici cald nici rece, un perimetru impregnat cu miros tare de cafea imbratisat in falii de acordeon.
se apropie un strain cu o haina mica si rosie intinsa pe una mult mai mare si de un negru elegant. cea rosie e despartita de curand de o domnisoara mica ce isi cuprinde copilareste,cu ambele maini, ceasca mare de cafea si-si petrece cu ochii jucausi barbatul ce-o insotea. barbatul cauta instinctiv gaica gulerului rosu si-o atarna fara echivoc de bratul din dreapta lui. ramane cu haina-i mare in brate si o arunca invaluind tot bratul cel din stanga, ea nu avea o gaica.
deodata simte ca a amortit, muzica se aude greu prin tesatura groasa, se lasa prada, bratul ia forma imensei haine negre si-si linisteste ritmul, din afara ai spune ca atarna un calator pribeag si fara cap.
un joc continuu, partea stanga e acum in intuneric, simte tesatura, e precum omul, mereu schimbat, mereu cu hainele potrivite si mai tot timpul cu un mic handicap. se inchide cateodata o parte din tine si uiti sa inchizi usa in urma ta si sa pleci in alta parte , unde e muzica si culori ce danseaza un vals frantuzesc. te inchizi chiar acolo in intuneric si tacere, te apropii de ziduri si te proptesti un pic, e ca o panza, o tesatura pe care cand o tragi inspre tine te miscoreaza inauntru, iar cand o impingi cu mana e tare generoasa cu intunericul lovind brutal ritmul dansant ce cade prada pe pamant.
scruteaza cu ochii intunericul liniar, se impletesc misterios doua cate doua si sunt asezate una peste alta, priveste apoi mai jos patraunzand prin maneca. pe partea dinspre haina se strange usor in ea, pastreaza inca amintirea neschimbata a bratului de domnisoara.


PS: o poveste (cuvant in dar, o zi, un simtamant) cu ganduri insirate, nimic special, doar un experiment.

duminică, 8 iunie 2008

sâmbătă, 7 iunie 2008

life made by kid's eyes




no wonder is perfect :)

marți, 3 iunie 2008

for the kid(s) inside me :)










no more origami cranes
no more playing with strange children
no more making clouds of smiles
no more hugging seven trees
no more framing innerchild
....
looking as the past grew old
to damn full with children storm.


PS:1.yea, yea, yea. I forget it was my birthday :D.thx
2.I have a smilowatch
3.I've just lived a second