ah, am si uitat, acum un an, ieri, a fost cea mai fericita zi din viata mea, cred ca va intrebati: cum asa? din ce motiv? hhmm nu stiu, sincer se poate sa fie unul sau poate nu exista nici unul sau poate era o reactie , sau poate era un vis, sau poate o punte sper un castel ce il cladisem in drumul meu spre el.....sau poate nu era nimic, si eram doar eu, un zambet in oglinda si multa , multa fericire, ce o citesc si azi imprimata pe coala de hartie a monitorului meu :)
am uitat sa-mi spun la multi ani, la cat mai multe fericiri. se spune ca in viata ai ocazia sa fii feiricit o singura data si numai durerea se repeta si devine din ce in ce mai surprinzatoare....eu ce fac acum?!
ma intreb si acum si m-am intrebat si acum cateva luni.....atunci nu puteam sa dau un raspuns, "nevoia de apa curata, curata" si tremurul firav ma imbatau, mintea mea era plina...plina, nu putea gasi raspunsuri, sa fie oare sa fi fost fericita din nou, insa incepatoare in descoperirea propriei feiriciri sa o fi banalizat doar din simplu motiv ca a durat mai mult de o clipa ?
sa fie fericirea un sentiment atat de egoist incat sa pretinzi ca esti fericit doar atunci cand esti cladit din mult gol de fericire, din nimic altceva decat din sentiment inlantuit de el insusi, sa razi, sa-ti citesti in ochi si pe buze: sunt fericit si sa fii si mai fericit, si sa fugi si sa fugi de lume sa fii doar tu cu fericirea ta, sa te ia in brate sa stii ca poti sa faci orice, chiar sa cladesti, sa-ti desenezi fericire, sa fii...fericire, hm
sau poate e dorinta izvorata, poate dorinte de neconceput pe care le gasesti asa din intampare in tine, pe mine de ce nu m-a anuntat nimeni de numarul total al locatarilor din mine?...... cineva a invatat ca se merge numai pe o parte in labirintul din mine, a invatat sa magaie cu ochii inchisi peretii, a invatat si stie ca la fiecare colt ochii mari ma intreaba: dar oare? apoi din linie franta in linie franta ochii se strang si buzele cu semn ridicat se mira: dar vreau?, e echilibristica pe sarma, e degetul mare unit cu ultimul punct din talpa dreapta si apoi degetul mare unit cu calcaiul strang, nu e patratelul de la capatul celalalt si nici ultimul dans al genunchilor cand stateai pe puntea de start razand si te intrebai: ce poate fi asa de greu?
nu te bucura ca ai invatat sa fluturi bratele in acord cu aerul rece si ceata dimprejur, nu te bucura ca-ti va fi dat titlul de invingator....bine ati venit, ne bucuram ca ne-ati invins inca o data, ne-am imbracat de sarbatoare in cinstea dumneavostra, am scos din sertar si purtam pe cap palariile cu bor mare cladit din satisfactie...acesta este premiul dumneavostra!
sa imi doresc plasa de siguranta sau lipsa ei si uralele publicului la savarsirea unui numar mortal? tristetea neimplinirii se scalda in sangele fericirii, o gust....riduri din buze si varfuri de degete se proptesc in rosu, in rosu de dorinta inca vie....in gust febril de vreau!
sunt fericita!
PS: nu cred in simboluri, nu cred in cuvinte mari, nu cred in ce spune lumea....dati-mi alte definitii si poate va cred
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu