cocon sticlos de noapte arsa
ce ma dezmiarda pe la amiaza
ferec ladita fug prin odaie
respir adanc fluturii din talpa
o coarda imi sopteste noapte buna
eu ma incrunt si imi petrec mana
e crima sa te lasi intins cu-o mana
e crima sa o tii de mana
mi-admir tabloul gol de pe perete
zgarai neant cu-o pleoapa beata, mananc neant devin opaca
cu mana infulecand pamantul
simt cum incolteste-n maruntaie
o asteptare putreda si far' de ploaie
se zbate in colt coconul cer balaie
pasesc ma-mbat cu o floare mare
imi innod genele imi las pletele sa zburde
copaci in frac pun despartiri in sac
asculta gaze cum se impac
nu-i timp sa tac, nu-i timp flambant
ma-ntrec cu soarele-n orbiri straine
el rupe frunze eu le petrec in mine
fac campuri rogvaive
ma-ndrept spre mine fug la tine
izbesc priviri de malul unei coji de ou
cu talpile-n piele de albus
ciupesc al stancii suierat de vant
m-arunc, coconul imi flutura la gat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu