duminică, 12 aprilie 2009

iertari in amintiri



demoni plapanzi in forme colorate
imi deschid calea cu priviri opace
timp, timp, nu-i deloc sa devenim oameni
ne adulmecam slabiciunile prin departari silite
si impletim sonate chinuite
ce umplu scena cu acorduri lancezite
pe geam ma uit si inchid aer in pleoape cu ultimele forte
langa, inchizi cuvinte in zambete absente
apasa cerul si universul mi se face ploaie
sa picure resemnat pe sinele de tramvai
sa stau si sa astept o fiara metalica sa ma invie
mult mai degraba decat o palma calda sa ma adie
si mi-a cerut sa-i fac cunostinta intr-o zi
cu cine, cei ce nu te opresc din drum n-au nume.